„Zadarnicele chinuri ale dragostei” (Love s Labour s Lost) este una dintre scrierile timpurii ale lui William Shakespeare, despre care se spune că a fost scrisă în 1950. Prima reprezentare scenică a a avut loc de Crăciun, în anul 1597, la curtea reginei Elisabeta.
„Zadarnicele chinuri ale dragostei” este adesea apreciată ca fiind una dintre cele mai „flamboaiante” piese (din punct de vedere intelectual) ale Marelui Will. Ea abundă în sofisticate jocuri de cuvinte, calambururi şi aluzii literare şi este presărată din plin cu inteligente forme poetice. Se pare că acest stil a fost adoptat de Shakespeare în mod deliberat, întrucât piesa a fost scrisă pentru a fi jucată la „Inns of Court”, studenţii de aici apreciind în mod deosebit un astfel de stil.
Stilul este, de altfel, principalul motiv din cauza căruia „Zadarnicele chinuri ale dragostei” nu a fost niciodată considerată drept una dintre piesele populare ale lui Shakespeare, umorul „pedant” fiind extrem de inaccesibil publicului contemporan autorului.
Din dorinţa de a apropia în special publicul tânăr de acest text mai puţin cunoscut al lui William Shakespeare, regizorul Ştefan Iordănescu propune o abordare inedită a „Zadarnicelor chinuri ale dragostei”. Astfel, în spectacolul său tinerele domnişoare gata să se arunce în braţele dragostei apar ca nişte eleve de liceu, jocul şi atitudinea lor fiind similară generaţiei de azi a liceenilor. Uniforme, coafuri, accesorii, costumele în ansamblul lor – toate la un loc îl conduc pe spectator în realitatea imediată, într-un melanj aparte dintre cotidian şi nemuritorul text shakespearian.
Este un spectacol în care vor avea şansa să se regăsească mai multe generaţii de spectatori – atât cele îndrăgostite de scrierile lui William Shakespeare, cât şi cele apropiate mai mult de teatrul contemporan.
V.F.
Citiți principiile noastre de moderare aici!