Pe măsură ce trec zilele, am senzaţia că trăim într-un absurd kafkian, în care nimic nu se leagă, nimic nu are logică. Deseori, mă gândesc că trăim coşmarul din „Metamorfoza” lui Franz Kafka, în care voiajorul comercial Gregor Samsa se trezi, într-o dimineaţă, metamorfozat într-o gânganie înspăimântătoare.
Pentru a ajunge în vârful piramidei, Traian Băsescu l-a copiat, până în cele mai mici detalii, pe Ion Iliescu, asigurându-şi simpatia „prostimii”, care l-a purtat pe braţe spre Palatul Cotroceni. Ştiind că acest lucru nu se va mai întâmpla la alegerile pentru al doilea mandat, a avut grijă să-şi subordoneze, ca un veritabil satrap, partidul, pentru ca aparatul acestuia să lucreze pentru el.
Noi, românii, suntem ciudaţi, greu de înţeles pentru cei care ne privesc din afară. În toate privinţele. Mulţi ambasadori, oficiali europeni ne-au şi spus-o de la obraz. Cam acelaşi lucru a transpărut şi din stupefacţia presei străine care, ieri, a fost cu ochii pe noi (doar, se anunţase grevă generală!) şi nu a înţeles atitudinea celor care s-au sucit şi au făcut din greva generală o mare fâsâială, vorba cuiva.