Ministerul Sănătăţii a fost şi este o cenuşăreasă a tuturor guvernelor. Este considerat un domeniu neimportant, care nu prezintă interes pentru partidele aflate la putere. De ce? pentru că la Sănătate nu e ca la Transporturi ori la Mediu, unde se alocă bani mulţi şi e loc de învârteli. Sănătatea, de parcă oamenii acestei ţări nu merită să li se poarte de grijă, este întotdeauna la periferia preocupărilor.

Nimeni nu poate nega faptul că breasla dascălilor este, de decenii, nedrept de umilită. Însă, la fel de adevărat este faptul că pe nimeni nu mai interesează performanţa omului de la catedră. În vremea lui Ceauşescu dascălul era încurajat să facă rabat de la exigenţă, pentru că regimul punea bază pe cantitate, nu pe calitate.

Dată ca şi sigură cu ceva vreme în urmă, schimbarea numelui PD-L în Partidul Popular, la Congres, nu se va mai produce. Democrat-liberalii spun că s-a ajuns la concluzia că nu este bine să se renunţe la titulatură, ba pentru că nu ar mai fi suficient timp pentru ca numele nou să intre în conştiinţa publică, ba pentru nu ştiu ce alte motive.

Albert Camus, jucându-se cu gândul, spunea undeva că singurul adevăr al acestei lumi este lipsa oricărui adevăr. Parafrazând, putem spune foarte bine că singurul principiu al politicienilor români este lipsa oricărui principiu.