După război, odată cu schimbarea regimului, tabla de valori a societăţii româneşti s-a răsturnat cu capul în jos. Şi asta, mai cu seamă în zona valorilor morale. Satul a ajuns să evalueze oamenii şi să-i respecte după alte criterii.
Cei care urmăresc fenomenul politic autohton au fost contrariaţi, acum două zile, de nesupunerea parlamentarilor PDL la indicaţiile tătucului Traian Băsescu.
Alegerea lui Mircea Geoană în fruntea PSD, în mai 2005, a fost un accident politic de proporţii. Ba, mai mult, prin consecinţele respectivei opţiuni a majorităţii social-democraţilor, putem spune că a fost un accident istoric cu milioane de victime.
De multă vreme mă gândeam că după o săptămână de politică „râncedă”, de dezbateri care seamănă cu o placă defectă de pick-up, pe care acul patinează enervându-ne cu reluarea la nesfârşit a unui fragment, o seară de umor autentic ar fi la fel de binefăcătoare ca un duş după o călătorie lungă şi plicticoasă.
Ziaristul este adesea omul iluziilor. Nu pot să cred că există cineva în breasla noastră care să nu trăiască „împovărat” de iluzia că este ascultat, băgat în seamă şi că, fără îndoială, aduce crâmpeie de povaţă printre semenii săi. Dimpotrivă, sunt convins că fiecare dintre noi este prizonierul acestor iluzii.