OPINII. Indignarea noastră cea de toate zilele

Se spune că românul s-a născut poet și că indiferent de situație știm să facem haz de necaz. Cumva, înclinația asta a noastră ca popor către umor, fie că situația o cere, fie că nu, ne caracterizează și ne mândrim ca fiind adaptabilitatea noastră de a trece mai departe, de a supraviețui ca popor. Și da, am supraviețuit, dar la fel de bine au supraviețuit și meduzele și chiar gândacii de bucătărie. Ce m-a revoltat din nou pentru a „n” oară? Indiferența noastră, indignarea asta care ne ține maximum trei zile și moare, la fel cum se naște, în spatele monitorului.

OPINII. Învățământul, un eșec deja asumat

OPINII. Copiii nimănui

Uitați de lume, sortiți să nu aibă vreo șansă vreodată. Copiii nimănui sunt aici. Se nasc, cresc și trăiesc într-o lume care îi vede, dar îi ignoră cu desăvârșire. În fond, nu e vina nimănui că bietele suflete s-au născut în familii năpăstuite de soartă, familii care la rândul lor n-au avut nicio șansă să iasă din rândul celor marginalizați, celor cu educație precară și celor cu risc crescut de sărăcie. Toți fac parte din statistici, sunt numere în rapoarte făcute mai din pix, mai din teren despre sărăcie și lipsa unei șanse reale. Și copiii? Ce vină au ei că s-au născut la locul și momentul nepotrivit?

Nesimțirea pusă pe avarii

Sâmbătă dimineața. Orașul pare un mic furnicar. În mașini sau pe jos, arădenii se îndreaptă care înspre piață, care înspre supermarketuri. Nimic deosebit, nimic care să te scoată din minți. Până când ajungi în zona unui liceu central. Aici începe nebunia. Cu zeci de metri înainte de liceu mașinile stau împietrite, parcă lipite cu smoală de asfalt. Nimeni nu se mișcă, toată lumea așteaptă. Din când în când se mai înaintează câte doi – trei metri, apoi din nou motoarele „torc” în gol și încep întrebările: O fi vreun accident? Poate pleacă copiii în excursie și o fi parcat vreun autocar? O fi blocată prima bandă de vreo lucrare? Nimic din toate astea.

ARADON Opinii. Valurile veșnicei iresponsabilități

„Trebuie să rezistăm!” „Trebuie să-i avem pe copii în școli!” „Copiii noștri sunt responsabili!” Scurte îndemnuri auzite deja de luni de zile, sfaturi care mai de care mai atotștiutoare pentru părinți și tineri, îndemnuri la responsabilitate socială și civică. Dar pentru cine să fim responsabili?