Dacă din punct de vedere organizatoric, noua UTA s-a mai aranjat, situaţia fiind sub control, la capitolul sportiv, scârţîie din toate încheieturile. Şi nu o spunem, la supărare, deoarece ne-a bătut Petrolul, o echipă pe care anul viitor pe vremea aceasta o vom vedea în Liga I, ci bazându-ne pe lipsa unei strategii sănătoase, care să pună de pe acum bazele formării unei echipe competitive pentru viitorul sezon.

În aşteptarea conferinţei de presă promisă de Giovanni Catanzariti şi a clarificărilor - deloc puţine- cu privire la modalitatea (i)legală prin care, de pildă, Ion Olaru a ajuns să posede 51% din acţiunile SA-ului, preluând pachetul FCM UTA din societatea oferită cadou de Nicolae Bara sau a modului în care, suporterii sau cei care (mai) simt ceva pentru „clonata Bătrână Doamnă” pot deveni acţionari, constatăm o situaţie pe cât de delicată, pe-atât de ridicolă.

Actualul preşedinte al Bătrânei Doamne, Giovanni Catanzariti, trăieşte o dramă. Vocile contestare la adresa activităţii lui se înmulţesc de la o zi la alta. Până şi o parte a suporterilor l-au lăsat din braţe. Pare neverosimil cum un om, adulat ieri, a ajuns să fie lăsat tot mai singur, purtând pe umeri povara unui club aflat în colaps.

O moştenire grea, păcătoasă. Cu acest „balaur” trebuie să lupte noul şef din fotbalul judeţean. Dacă vrea cu-adevărat o schimbare. În bine. Misiunea nu va fi una deloc facilă. Mulţi vor căuta să-l obstrucţioneze, să-l atragă de partea lor.