Uitați de lume, sortiți să nu aibă vreo șansă vreodată. Copiii nimănui sunt aici. Se nasc, cresc și trăiesc într-o lume care îi vede, dar îi ignoră cu desăvârșire. În fond, nu e vina nimănui că bietele suflete s-au născut în familii năpăstuite de soartă, familii care la rândul lor n-au avut nicio șansă să iasă din rândul celor marginalizați, celor cu educație precară și celor cu risc crescut de sărăcie. Toți fac parte din statistici, sunt numere în rapoarte făcute mai din pix, mai din teren despre sărăcie și lipsa unei șanse reale. Și copiii? Ce vină au ei că s-au născut la locul și momentul nepotrivit?