OPINII. Nevoia de a râde într-o țară tristă

Nu țin minte ultima zi fără accidente în fluxul de știri, accidente în urma cărora, de cele mai multe ori cei implicați au murit sau au fost grav răniți. Tamponări, ieșiri în decor, ciocniri frontale, tragedii pentru familiile celor implicați. Evenimentele negative ne copleșesc, ne apasă, dar cu o fascinație morbidă le citim de fiecare dată. Mormăim câte un „fantastic”, „extraordinar”, „nu pot să cred”, în timpul lecturii, bucurându-ne cumva de faptul că noi nu suntem implicați în așa ceva, judecând vinovații, acolo unde e cazul, arătându-i cu degetul, convinși fiind că toate acestea pe noi nu au cum să ne afecteze.

OPINII. Spectatori la durere și umilință

Ne mândrim de câte ori se poate cu faptele de vitejie ale strămoșilor, ne fudulim cu eroii neamului și îi aducem în discuție ori de câte ori cineva pune la îndoială curajul și simțul dreptății românesc. Folosim tastatura pe post de paloș și lovim tasta enter cu furie, de parcă am lovi cu barda lui Mihai Viteazul.

OPINII. Nu le pasă. Handicapul lor e nesimțirea

Greu cu parcările în oraș. În centru și mai greu. Într-o lume tot mai tehnologizată am devenit tot mai comozi. Ne-am dori să parcăm exact în fața magazinului sau a restaurantului în care vrem să intrăm. Dăm ture cu mașina, că poate avem noroc și iese vreunul din parcare.

OPINII. Judecați-ne drept! UTA nu e doar un club

Cred că toți am răspuns în copilărie întrebării „Ce vrei să te faci când o să fii mare?”. Polițist, doctor, cosmonaut, profesor sau actor erau cele mai frecvente răspunsuri. Nu țin minte ca cineva să fi vrut să se facă arbitru. La fel cum nu țin minte ca la miuțele din curtea școlii să fi avut nevoie de arbitru.

OPINII. Dragi pensionari (cei nespeciali)

Dragi pensionari, cum o mai duceți? Tot bine? V-ați cumpărat medicamentele? Ați plătit impozitul, întreținerea? Ați găsit la magazine alimentele la reduceri? Atunci e în regulă, puteți aștepta liniștiți trei săptămâni următoarea pensie. Uitându-vă la televizor, singura distracție care v-a rămas. Normal, dacă ați achitat factura la cablu. De fapt, cred că nici privitul la televizor nu mai e o distracție, e o emoție permanentă.