PD-L este, de departe, un as al manipulării opiniei publice. Nimic surprinzător: imaginea partidului e atât de şifonată încât majoritatea electoratului nu-l mai recunoaşte. Aşa că e nevoie de multă ingeniozitate pentru a o reconstitui, pentru a-i şterge petele, pentru a o retuşa. Asimilat în conştiinţa românilor cu incompetenţa şi corupţia, partidul lui Traian Băsescu luptă din răsputeri să scape de aceste „bube”, să redevină partidul capabil să seducă electoratul cu un car de promisiuni, pe cât de mieroase, pe atât de mincinoase.
În cei şapte ani de „domnie”, Traian Băsescu a reuşit contraperformanţa de a discredita toate instituţiile esenţiale ale statului, de a le copleşi cu o imensă cotă de neîncredere în rândul populaţiei.
Traian Băsescu a reapărut pe canalul naţional de televiziune. Dincolo de optimismul afişat, chit că a vrut să pară prudent, preşedintele ne-a oferit schiţa mesajelor şi a acţiunilor de care PD-L – un partid disperat că se va prăbuşi - va uzita în preajma alegerilor parlamentare din noiembrie, anul viitor.
Dacă mă aflam în postura lui Emil Boc, nu aş mai fi candidat pentru un nou mandat în fruntea PD-L. Aş fi înţeles, ca orice om cu facultăţile mintale întregi şi cu simţul ridicolului nealterat, că nu mă mai vrea nimeni. Pentru că aceasta este realitatea: Emil Boc este dezavuat şi desconsiderat de toată lumea. Toţi din partid îl ştiu de om slab, nepregătit, fără personalitate, cu înclinaţii notorii spre obedienţă. Aşa îl văd şi cei care, chipurile, îl vor pe mai departe în fruntea partidului, şi cei care nu-l mai vor.