Acesta nu e un reportaj de citit. E unul de plâns. Un reportaj de un subiectivism dus la extrem. Un reportaj despre indiferență și stângăcie. Nepăsare și neputință. Unul care trebuia de mult scris, dar n-a fost scris tocmai de frica subiectivismului. Un reportaj scris de mai bine de două luni, dar pe care nu l-am publicat decât acum, pentru că doare din toate încheieturile lui. Un reportaj despre un palat care nu mai e, de la început de septembrie, palatul pe care îl ştim. Pentru că farmacia, piesa sa de rezistență, a dispărut. Nu-i un reportaj despre Aradul frumos, ci despre Aradul urât. Dar mai ales despre neputință. Despre neputința de a salva un palat. Palatul Földes Kelemen. Un palat gratificat de autoritățile locale la Gala Imobilelor Istorice.
