Sâmbătă dimineața. Orașul pare un mic furnicar. În mașini sau pe jos, arădenii se îndreaptă care înspre piață, care înspre supermarketuri. Nimic deosebit, nimic care să te scoată din minți. Până când ajungi în zona unui liceu central. Aici începe nebunia. Cu zeci de metri înainte de liceu mașinile stau împietrite, parcă lipite cu smoală de asfalt. Nimeni nu se mișcă, toată lumea așteaptă. Din când în când se mai înaintează câte doi – trei metri, apoi din nou motoarele „torc” în gol și încep întrebările: O fi vreun accident? Poate pleacă copiii în excursie și o fi parcat vreun autocar? O fi blocată prima bandă de vreo lucrare? Nimic din toate astea.