Din anii de practică medicală pot să vă spun că suntem mari consumatori de proteină animală. La fiecare masă avem o bucată de carne, în fiecare zi a săptămânii și în cantitate dublă față de cât am avea nevoie. Proteina nu înseamnă numai carne, ou sau brânză, la fel cum consumul ei din proveniență animală nu ar trebui să fie zilnic. Dacă ne amintim, bunicii noștri consumau carne duminica și lunea, ceea ce ar trebui să ne dea de gândit. Apoi, jumătate din cantitatea de proteină pe zi ar trebui să fie de origine vegetală. Cantitatea, calitatea şi frecvența consumului, nu neaparat excluderea totală din alimentație, reprezintă problema.