Este o adevărată teroare să circuli pe drumul judeţean Buteni-Sebiş. În curând vom putea merge doar cu bicicleta fiindcă craterele care s-au săpat în el sunt de netrecut cu maşina.
După absolvirea gimnaziului, având în vedere rezultatele şcolare foarte bune, m-am îndreptat către Colegiul Economic Arad, alegând astfel un domeniu care părea „de viitor”.
Am resimţit criza în toate domeniile, în mod special la cheltuielile zilnice, de zi cu zi. Traiul vieţii de până acum şi banii pe care îi puteam pune deoparte, iar acum nu mai sunt. Povestea supravieţuirii este, de fapt, o cale lungă de suferinţe şi gânduri amăgitoare.
Nu crapă pietrele din caldarâm că frigul nu are atâta putere, dar nu este nici atât de slab încât să ducă la fierberea unor creieri adăpostiţi într-un cap acoperit de laţe neîngrijite.
După absolvirea Şcolii Militare de Subofiţeri, în anul 1961, am fost încadrat la Batalion 90 Grăniceri până în anul 1964, când am fost mutat la UM 01380 Arad, unde am activat până la pensionare, în 1995. Cea mai mare parte din viaţă mi-am petrecut-o în regiment, dar am avut parte şi de multe detaşări în agricultură, în economia naţională, aplicaţii etc.