Aş avea o propunere pentru autorităţile locale. Mă refer la zona dintre Podul CFR (cunoscut ca „podul roşu”) care trece peste Mureş, spre Timişoara, până la Pădurea Vladimirescu.
Eram mititel încât nu ştiam nici a păşi bine şi mă împiedicam de unul singur, spre spaima celor mari din jurul meu. Aşa se face că mă întristam foarte tare ori de câte ori auzeam pe cei mari că au trimis o scrisoare către bunul iepuraş, scriindu-i ce anume daruri să le aducă.
Este o adevărată teroare să circuli pe drumul judeţean Buteni-Sebiş. În curând vom putea merge doar cu bicicleta fiindcă craterele care s-au săpat în el sunt de netrecut cu maşina.
După absolvirea gimnaziului, având în vedere rezultatele şcolare foarte bune, m-am îndreptat către Colegiul Economic Arad, alegând astfel un domeniu care părea „de viitor”.
Am resimţit criza în toate domeniile, în mod special la cheltuielile zilnice, de zi cu zi. Traiul vieţii de până acum şi banii pe care îi puteam pune deoparte, iar acum nu mai sunt. Povestea supravieţuirii este, de fapt, o cale lungă de suferinţe şi gânduri amăgitoare.