Efectul malefic al lacrimilor

După revoluţie, românii au căpătat ciudata deprindere de a căuta cu orice chip vinovaţi pentru toate tragediile. De fapt, nu neapărat vinovaţi, ci ţapi ispăşitori, care să plătească, prin suferinţă, pentru suferinţe pe care nu le-au provocat.

Pe 21-22 "Urla foamea in noi"

Am văzut această inscripţie pe un baner afişat, în iarna lui 2011, de către nişte muncitori care nu-şi mai primiseră salariile de câteva luni. Aveau acasă copii, bătrâni, multe guri de hrănit. De unde, dacă munceşti fără să primeşti bani ? Nu vreau să arăt cu degetul spre Guvernul Boc, care era atunci la putere, pentru că foamea de astăzi a muncitorilor de la Oltchim urlă la fel de furioasă.

Prinde orbul, scoate-i ochii

Celebra zicală românească se potriveşte mănuşă raportului Comisiei de la Veneţia, cerut de către Ponta, realizat de către raportorii speciali după referendum şi dat publicităţii, conform înţelegerii, după alegerile parlamentare. După lecturarea lui, PDL-iştii au ales pasajele pe care le pot folosi ca argument că în iulie a fost o tentativă de lovitură de stat, în timp ce Victor Ponta s-a împăunat cu cele care par să confirme zicalele USL despre regimul Băsescu.

Joc (secund) periculos

Arsenalul electoral al partidelor mari, potente din punct de vedere financiar, cuprinde o sumedenie de manevre obscure menite să manipuleze electoratul. Una dintre ele este sprijinirea unor partide de buzunar sau înfiinţarea unora, care, prin persoanele care le conduc sau prin programele afişate sunt de natură să rupă exclusiv din electoratul adversarului.

Partidul mic nu-ti da nimic

Sistemul de vot aşa zis uninominal a eliminat orice şansă a partidelor mici de a accede în Parlament altfel decât prin lipirea de partidele mari, în cadrul unor alianţe electorale. Chiar presupunând că, pe ici, pe colo, doi-trei oameni cu mare popularitate ar reuşi să câştige colegiile pe care candidează, câştigă degeaba dacă partidul nu face pragul electoral de 5%.