Probabil, stăm prost cu memoria. Sau, poate, rămânem prizonierii emoţionalului şi al ataşamentului încăpăţânat faţă de un partid sau faţă de un personaj politic. Poate e vorba şi de una, şi de alta.
Încă o dată, minciuna a avut picioare scurte: reducerea salariilor la bugetari, diminuarea pensiilor cu 15 la sută etc. sunt rodul voinţei Puterii, nu o „sarcină” trasată de FMI, cum ni s-a sugerat.
Ultima lecţie cu care portocaliii au ieşit de la „cursul de diversiune” este transferul de vină asupra antemergătorilor şi asupra opoziţiei. Democrat-liberalii vor să-i credem că toată neputinţa, toate contraperformanţele îşi au cauzele în erorile predecesorilor.
Pentru social-democraţii arădeni, alegerea preşedintelui reprezintă o mare încercare. În primul rând, pentru că nimeni nu s-a impus în faţa celorlalţi de o manieră categorică, nimeni nu a demonstrat calităţi autentice de lider.