Pe cât de multă speranţă au investit românii în preşedintele Traian Băsescu, pe atât de mare le este dezamăgirea. Şi disperarea. Pentru că nu este tonic să ştii că mai ai de îndurat încă trei ani şi jumătate, până când vom alege un alt preşedinte. Se repetă, într-un fel, deziluzia care ne-a cuprins spre sfârşitul mandatului lui Emil Constantinescu. Şi totuşi, între cei doi există o mare deosebire. Constantinescu, conştientizându-şi eşecul, a petrecut ultimul an de locatar al Cotrocenilor călătorind în străinătate.
Roland Garros. Tribune arhipline. Oameni de toate naţiile trăiesc cu pasiune ceea ce se întmplă jos, la picioarele lor, pe dreptunghiul roşiatic, de zgură. Cu doar o săptămână înainte, pe noul Wembley, din Londra, aproape 100.000 de suflete urmăreau finala Champions League, dintre CF Barcelona şi Manchester United. Urmează, peste vreo două săptămâni, regalul de tenis de câmp pe iarba de la Wembledon. Alte tribune arhipline. Alte miliarde de telespectatori prinse în mirajul confruntărilor din arenă.
Războiul dintre Vasile Blaga şi Traian Băsescu este mai mult decât o răfuială între doi oameni. Aici e vorba de însăşi soarta PD-L. Pentru că, rămânând sub influenţa lui Traian Băsescu, PD-L riscă să dispară de pe scena politică.