După 1989, toată lumea se aştepta să fie reabilitat respectul faţă de cetăţean. Bunăoară, mă gândeam că se va face totul pentru sănătatea oamenilor, a naţiunii, la urma urmei. Ştim cum a fost înainte, pe vremea lui Ceauşescu, era frig în spitale, mâncarea era proastă, pacienţii îşi cumpărau medicamente...

Tot ce se petrece astăzi în aceasta ţară i se datorează lui Traian Băsescu. Şi asta, pentru că a reuşit să pună Parlamentul între paranteze. A creat o majoritate artificială şi, mai ales, otrăvitoare pentru democraţie.

Ce îi lipseşte acestei ţări este un program de dezvoltare. Cu ani în urmă ironizam programele cincinale din vremea lui Nicolae Ceauşescu. În principiu, nu era o tâmpenie. Japonia are şi acum un plan de dezvoltare, elaborat pe câţiva ani. O guvernare este ca un echipaj de pe o corabie, care trebuie să ştie în ce direcţie o ia. Pentru asta, fireşte, trebuie să aibă pe cineva priceput la timonă – un comandant, un premier, un guvern responsabil.

Astăzi o să las politica deoparte şi o să ma plec asupra vieţii. Asupra vieţii cuplurilor.

Eşecul primei noastre reprezentative, la Zenica, în Bosnia are mai multe explicaţii. În primul rând, el sugerează sau, mai bine spus, exprimă perfect starea fotbalului românesc. Un fotbal de slabă factură.