Karl Marx spunea că istoria o fac masele. Poate, aşa o fi, în sens „grosier”. Altfel, cred că personalităţile, liderii dau curs istoriei, devenirii unei ţări, iar dacă ţara e un stat important, atunci istoria universală este pusă în mişcare.
Modul în care Traian Băsescu forţează adoptarea de urgenţă a legii cu privire la reorganizarea administrativ-teritorială a ţării mi se pare a fi ceva de domeniul absurdului. Cum, Dumnezeule, să porunceşti şi, mai mult, să vezi trecută prin Parlament o lege care nu are nicio fundamentare ştiinţifică! E ca şi cum ai purcede la demolarea unei case, sub pretextul că vei face alte – nu ştii cum o vei face, n-ai proiect, important e să decretezi demolarea.
– Mitică... și mai cum?
– E destul atâta: Mitică - de vreme ce şi dumneata îl cunoşti tot aşa de bine ca şi mine. Fireşte că trebuie să-l cunoaştem: îl întâlnim atât de des - în prăvălii, pe stradă, pe jos, în tramvai, în tramcar, pe bicicletă, în vagon, în restaurant, la Gambrinus - în fine pretutindeni.
În cei şase ani şi jumătate de „domnie”, Traian Băsescu ne-a demonstrat că este omul surprizelor. Nimeni nu îl poate egala în iscusinţa de a crea şi lansa diversiuni pe scena politică. Aşa a păcălit electoratul, mizând pe neîncrederea acestuia în parlamentari. După ce, în prealabil inventase lupta împotriva corupţiei, temă cu care a câştigat alegerile în 2004.