Ultima apariţie publică a lui Jarre a fost
în 2008, când a primit Ursul de Aur, ca
recunoaştere a întregii sale cariere, cu
ocazia Festivalului de Film de la Berlin.
Compozitorul suferea de cancer şi se
retrăsese din activitate în 2001.
Maurice Jarre a realizat prima coloană sonoră
de film în 1952, la cererea cineastului Georges
Franju, pentru scurt-metrajul “Hotelul invalizilor”,
după care au urmat producţii celebre, ca
“Isus din Nazareth” (1976, regia – Franco Zeffirelli),
“Cercul poeţilor dispăruţi” (1989, Peter
Weir) şi “Fantoma” (1990, Jerry Zucker).
Compozitorul şi-a celebrat aniversarea a 50 de ani
de carieră în 2006, concertând
în oraşul său natal, Lyon, în
prezenţa fiului său, nu mai puţin
cunoscutul Jean-Michel Jarre.
Maurice Jarre mărturisea că şi-a
descoperit chemarea către muzică atunci
când, copil fiind, a ascultat ce-a de-a doua
Rapsodie ungară a lui Liszt, în
interpretarea lui Léopold Stokowski. După
ce a urmat studii muzicale, a format, în 1946, un
duo celebru, alături de compozitorul Pierre
Boulez.
A compus muzica pentru peste 150 de filme,
lucrând cu nume mari ale cinematografiei, printre
care Franco Zefirelli, John Frankenheimer, Luchino
Visconti şi Alfred Hitchcock.
“Primele trei note ale unei melodii, apoi ritmul
şi armonia. Apoi, totul stă în
echilibru, în liant şi în fluiditate,
ca la Mozart. Nu cred în improvizaţie”,
spunea Jarre despre propria reţetă a
succesului muzical.
Citiți principiile noastre de moderare aici!