Diabetul de tip 1 se declanşează atunci când sistemul imunitar al unei persoane atacă şi distruge celulele beta din pancreas. Aceste celule cruciale sunt responsabile pentru producerea de insulină, hormonul care transformă glucoza în energie şi, ca atare, pacienţii au nevoie de injecţii de insulină de mai multe ori pe zi.
Administrarea unei pastile de insulină pe cale orală ar fi o rutină mult mai simplă şi mai puţin invazivă, dar, din păcate, insulina este distrusă în stomac înainte de a ajunge în sânge.
Mulţi oameni de ştiinţă experimentează diverse metode pentru a o ajuta să supravieţuiască călătoriei, inclusiv învelişuri protectoare, capsule cu microace care injectează direct insulina prin mucoasa stomacului şi chiar nanoparticule care ajung în sânge şi apoi eliberează insulina doar atunci când nivelul de glucoză este ridicat.
Pentru noul studiu, oamenii de ştiinţă de la Yale au dezvoltat o nouă variantă de medicament cu nanoparticule care nu numai că poate transporta insulina către pancreas în siguranţă, dar învelişul în sine are beneficii terapeutice, potrivit Newatlas.
Aceasta este făcută din acid ursodeoxicolic, un acid biliar produs în mod natural în organism, pe care cercetătorii l-au polimerizat. Acest lucru îl ajută să se lege mai bine de receptorii din pancreas, îmbunătăţind funcţiile metabolice şi, cel mai important, reducând chiar şi celulele imune necorespunzătoare care distrug celulele beta în primul rând.
„Ceea ce mă entuziasmează la acest lucru este faptul că este o abordare pe două direcţii”, spune Tarek Fahmy, autorul corespondent al studiului. „Se facilitează metabolismul normal, precum şi corectarea defectelor imunitare pe termen lung. Deci, de fapt, vindeci boala şi în acelaşi timp menţii nivelul de insulină”.
Echipa a testat nanoparticulele pe şoareci cu diabet de tip 1 şi a constatat că acestea au funcţionat pentru a îmbunătăţi nivelul de insulină, în timp ce nanoparticulele de acid biliar au redus inflamaţia şi au restaurat funcţia metabolică.
De asemenea, echipa a constatat că insulina administrată prin intermediul capsulelor lor orale a funcţionat de aproximativ şapte ori mai repede decât cea administrată prin injecţie subcutanată standard. Este important de remarcat faptul că rezultate similare au fost observate şi în testele efectuate pe porci.
Rezultatele sunt destul de promiţătoare, dar, bineînţeles, va trebui să se lucreze mai mult pentru a investiga dacă oamenii ar putea vedea aceleaşi beneficii. Echipa spune că nanoparticulele ar putea fi folosite şi pentru a transporta alte molecule, putând ajuta la tratarea altor boli.
„Potenţialul este enorm pentru diabet şi pentru alte stări de boală, de asemenea”, spune Fahmy. „Am speranţa că această dezvoltare tehnică va fi valorificată în dezvoltarea unor soluţii urgente la ceea ce sunt în prezent provocări dificile în autoimunitate, cancer, alergii şi infecţii”.
SURSA: MEDIAFAX
Citiți principiile noastre de moderare aici!