„Hibbertopterus lamsdelli este important pentru că aceste fosile sunt atât de rare”, a declarat coautorul studiului, Simon Braddy.

„Este puţin probabil ca aceştia să se fi hrănit cu prăzi mari. În schimb, îşi foloseau apendicele anterioare pentru a explora substratul în căutare de animale infaunale de mică adâncime, cum ar fi crustaceele mici şi viermii”, au scris cercetătorii în studiu.

„A fost colectată din partea superioară a patului 3 al carierei Kinney, un calcar bituminos de 15-16 cm grosime, de culoare preponderent ocru, laminat, de la calcar bituminos până la siltitură calcaroasă, denumit în general “patul peştilor”, deoarece furnizează cele mai multe fosile de peşti din carieră”, au subliniat cercetătorii.

„Fosila este conservată sub forma unui strat de cuticulă carbonizată şi constă dintr-o parte şi un omolog incomplet”, au adăugat ei.

„Avea puţin peste 1 m lungime şi era asemănătoare cu Hibbertopterus scouleri, din Scoţia, dar cu un segment de corp mai lat înainte de spinarea cozii, care la rândul ei era mai scurtă, cu chile mai paralele pe partea inferioară”,a declarat Dr. Braddy.

„Hibbertopterus avea picioare de mers cu extensii spinoase la bază (Laden) pentru a-şi răspândi sarcina, iar chilele ventrale de pe telson [ultimul segment al abdomenului] funcţionau ca nişte şine de sanie pentru a reduce rezistenţa corpului”, au scris oamenii de ştiinţă în studiu.