Descoperirile oferă o perspectivă sumbră asupra căilor cosmosului. Viaţa – chiar şi viaţa simplă, cum ar fi microbii – “ar putea, de fapt, să-şi provoace în mod obişnuit propria dispariţie”, a declarat autorul principal al studiului, Boris Sauterey, în prezent cercetător post-doctoral la Universitatea Sorbona.
Rezultatele “sunt un pic sumbre, dar cred că sunt şi foarte stimulante”, a declarat el într-un e-mail.
„Ele ne provoacă să regândim modul în care interacţionează o biosferă şi planeta sa”.
Într-un studiu publicat în revista Nature Astronomy, Sauterey şi echipa sa au declarat că au folosit modele climatice şi de teren pentru a evalua habitabilitatea scoarţei marţiene acum 4 miliarde de ani, când se credea că planeta roşie era plină de apă şi mult mai ospitalieră decât în prezent, potrivit The Guardian.
Ei au presupus că microbii producători de hidrogen şi metan ar fi putut înflori chiar sub suprafaţa de atunci, cu câţiva centimetri de pământ mai mult decât suficient pentru a-i proteja împotriva radiaţiilor dure care se apropiau. Potrivit lui Sauterey, orice loc fără gheaţă de pe Marte ar fi putut fi plin de aceste organisme, la fel ca pe Pământul timpuriu.
Cu toate acestea, climatul presupus umed şi cald al planetei Marte timpurii ar fi fost periclitat de absorbţia unei cantităţi atât de mari de hidrogen din atmosfera subţire şi bogată în dioxid de carbon, a spus Sauterey. Pe măsură ce temperaturile au scăzut cu aproape -200C, orice organisme aflate la suprafaţă sau în apropierea acesteia ar fi mers probabil mai adânc în încercarea de a supravieţui.
În schimb, microbii de pe Pământ ar fi putut contribui la menţinerea condiţiilor temperate, având în vedere atmosfera dominată de azot, au declarat cercetătorii.
Kaveh Pahlevan, de la Institutul SETI, a declarat că viitoarele modele ale climei de pe Marte trebuie să ia în considerare cercetarea franceză.
Pahlevan a condus un studiu recent separat care sugerează că Marte s-a născut umedă, cu oceane calde care au durat milioane de ani. Echipa sa a concluzionat că atmosfera ar fi fost densă şi în cea mai mare parte hidrogen, servind drept gaz cu efect de seră care captează căldura şi care, în cele din urmă, a fost transportat la altitudini mai mari şi pierdut în spaţiu.
Studiul francez a investigat efectele climatice ale unor posibili microbi atunci când atmosfera lui Marte era dominată de dioxid de carbon şi, prin urmare, nu se poate aplica la vremurile anterioare, a declarat Pahlevan.
„Ceea ce studiul lor arată clar, totuşi, este că dacă (această) viaţă a fost prezentă pe Marte” în această perioadă anterioară, “ar fi avut o influenţă majoră asupra climatului predominant”, a adăugat el într-un e-mail.
Următorul lucru de pe lista de sarcini a lui Sauterey: să analizeze posibilitatea ca viaţa microbiană să existe încă în adâncul planetei Marte.
SURSA: MEDIAFAX
Citiți principiile noastre de moderare aici!