Singuri, departe de părinți, lăsați în grija altor rude, zeci de mii de copii speră ca măcar într-o zi să poată fi și ei alături de părinții lor. Au fost lăsați în țară pentru că părinții au luat calea Vestului în speranța unui trai mai bun, dar pentru 79% dintre ei nu există nicio perspectiva de -ași lua cu ei copiii. Trista realitate a fost prezentată de Salvați Copiii care, în ajun de Sărbătorile Pascale, a prezentat cinci povești din zecile de mii.
„21.276 de copii români au ambii părinţi plecaţi peste hotare sau provin din familii în care părintele unic susţinător este plecat, potrivit statisticilor oficiale. Neoficial însă, numărul acestora este mult mai mare. intenția de a lua copilul în străinătate, alături de părintele/părinții plecați, apare doar în cazul a 7% dintre copiii din eșantionul măsurat de Salvați Copiii România. Pentru marea majoritate a cazurilor (79%) nu există o astfel de perspectivă. Mai mult, foarte mulți dintre părinții plecați nu intenționează nici să se întoarcă definitiv în România (41%)”, arată datele ultimei cercetări făcute de Organizația Salvați Copiii România.
73 de mii de copii lăsați în urmă
Fenomenul copiilor rămași în țară, în vreme ce părinții lor muncesc în străinătate este unul de amploare, definitoriu pentru România postdecembristă: doar în statisticile oficiale sunt 73.868 de copii cu părinții plecați la muncă în străinătate, după cum transmitea în septembrie 2022 Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, septembrie 2022. Dinte aceștia 21.276 sunt complet lipsiți de îngrijirea părintească.
Organizația Salvați Copiii România subliniază că doar prin poveștile acestor copii se pot înțelege consecințele psiho-sociale și problemele cărora acești copii simt că trebuie să le facă față.
În așteptarea părinților
Poveștile prezentate de Salvați Copiii au un „fir roșu”: așteptarea. Fie că sunt crescuți de bunici sau alte neamuri, copiii își așteaptă răbdători părinții. Din păcate pentru mulți dintre ei această așteptare e mult prea lungă, trauma despărțirii de părinți lăsându-și urmele în sufletul lor.
„Maria are 10 ani și de când o știu pedagogii Salvați Copiii România, ea așteaptă vara. Nu pentru că e vacanță, ci pentru că atunci reușește să stea mai mult timp cu tatăl său, plecat la muncă peste hotare. Darius, un alt copilași, este clasa a doua. Dacă îl rogi să spună ceva despre el, atunci se descrie ca fiind un copil răbdător, plin de dor de tată. De altfel, când va fi mare, Darius spune că vrea să fie ca tatăl său, puternic, înalt, să știe multe lucruri, însă dacă pleacă în străinătate, va pleca cu băiatul său… Ana, în schimb, iubea să meargă pe bicicletă. O învățase mama ei, care îi lăuda curajul. Până în ziua în care mama a fost nevoită să plece la muncă în străinătate, Ana și mama obișnuiau să meargă cu bicicleta în fiecare duminică. Acum mama a plecat într-o țară din nordul Europei, iar Ana a rămas cu sora mamei. Se văd des în camera telefonului, dar acolo nu pot merge împreună pe bicicletă. Ana simte că a pierdut curajul. Dinu locuiește cu bunicii de când era mic și știe bine ce înseamnă viața fără părinți alături. Ambii părinți au plecat la muncă în străinătate. Deși înțelege motivul plecării părinților și vede că de când au plecat, problemele financiare nu mai sunt atât de grele, tot îi este greu, tot îi este dor, tot se simte altfel, diferit”, au relatat cei de la Salvați Copiii.
Servicii specializate pentru acești copii
„Amploarea fenomenului copiilor cu părinții plecați la muncă în străinătate a făcut necesară dezvoltarea unei rețele de servicii specializate destinate acestor copii. Organizația Salvați Copiii a creat astfel de servicii, adresate atât copiilor, cât și părinților lor și persoanelor în grija cărora au rămas copiii, începând cu anul 2010. Peste 12.500 de copii şi 8.200 de adulți, persoane în grija cărora au rămas copiii sau părinți, au beneficiat până acum de servicii de intervenție directă. Peste 127.000 de persoane, părinți, copii și specialiști, au fost informate cu privire la impactul negativ pe care plecarea părinților îl are asupra copiilor rămași acasă şi la obligațiile ce le revin părinților la părăsirea țării”, subliniază Organizați Salvați Copiii.
Ce i-ar putea întoarce acasă?
Potrivit anchetei prezentate, dintre factorii care ar putea contribui la luarea unei decizii de întoarcere definitivă în țară, cel mai frecvent invocat ține de piața muncii (locuri de muncă, condiții de salarizare) – 39%, urmat de îmbunătățirea sistemului de sănătate (24%) și de ameliorarea climatului social general/vieții politice (20%).
Trimite articolul
XVina o poarta clasa politica corupta care vrea avere pt copii lor dar la alti copii, alte familii nu se gandesc. Ce oferi copilului tau dintr-un salar minim pe economie, daca muncesti cu acte???Acesti copii au cat de cat o viata mai buna in comparatie cu copii de la orfelinate si cu parinti in tara.
Groaznica situatia bietilor copii care la varste atat de mici trebuie sa ramana lipsiti de atentia si dragostea parinteasca, astfel incat, sa ramana marcati de traume psihologice grave, deoarece, institutiile si guvernul statului sunt incapabile ca sa asigure o dezvoltare cat de cat normala si sanatoasa a acestei tari.
E dureros , al naibii de dureros , si pentru parintii care SUNT PARINTI , si mai ales pentru copii
Daca tu ca adult intelegi ca acest sacrificiu il faci pt copilul tau , copilul nu va intelege si nu va accepta si nici nu are cum sa inteleaga …
Insa nu pot intelege nici eu un lucru , de ce trebuie sa treaca ani si ani de zile ?
Inteleg un an , maxim doi …pana tu ca parinte reusesti sa te asezi la locul tau , sa ti iei o chirie , sa ti aranjezi casuta , insa dupa aia , ce mai astepti ?
Vrei sa strangi bani nenorocind copilaria copilului tau , sau vrei sa ti poti strange copilul in brate seara la culcare si sa i spui nopate buna sarutandul parinteste ?
Veniți in zabrani in Lipova si veti vedea ca acești copii trebuie sa aibă parinti dar si familiile acestora sunt pagubiti de socialul românesc.!