Jurnal arădean: La finele celui de-al patrulea sezon consecutiv în Liga 1, UTA a reuşit cea mai bună performanţă din ultimii 50 de ani. Care a fost secretul?
Alexandru Meszar: Răbdare şi încredere, experiența anilor precedenți, Mircea Rednic, staff-ul, jucătorii și, nu în ultimul rând, minunatul public.
JA: Conform statisticienilor, UTA a folosit cei mai mulţi jucători în acest campionat, Rednic schimbând mereu liniile. Nu a însemnat o cheltuială prea mare pentru club?
Meszar: Este adevărat, s-au consumat mulți bani din acest motiv. Dar asemenea situații nu pot fi evitate. Dacă reușesc să confirme 60 la sută din jucătorii transferați, este deja un procentaj bun. Noi am reușit, cred, un procentaj și mai bun, în jur de 70 la sută din cei pe care i-am transferat s-au acomodat și au ajutat echipa. Problema este că trebuie să îi plătești pe toți, chiar și pe cei care nu performează. Cu jucătorul ai cheltuieli permanent: când îl transferi, când este la tine și când nu mai vrei să rămână, pentru că nu corespunde. Aceasta este practica la toate cluburile din lume.
JA: Apropo de latura financiară, putem spune că a fost acesta sezonul cel mai dificil pentru UTA de la revenirea în elita fotbalului românesc?
Meszar: Categoric, da. Echipele noastre consumă. Sunt 13 echipe de juniori băieți, 3 echipe de fete, plus cea mai mare consumatoare, echipa de seniori. Prețurile cresc în continuu – cazări, mese, avioane, impresari, comisioane, închirieri teren, stadioane, salarii, bonusuri și așa mai departe. Gândiți-vă, UTA plătește doar la bugetului local și de stat, lunar, un milion de lei, adică 200.000 de euro. Iar veniturile noastre nu cresc în măsura în care cresc prețurile și pretențiile.
JA: Cum aţi reuşit să gestionaţi momentele „fierbinţi”, precum mutarea din Arad preţ de aproape jumătate de sezon ori „războiul” cu Suporter Club UTA?
Meszar: Din punct de vedere financiar, a fost foarte greu. Am jucat zece meciuri fără încasări sau cu încasări mult mai mici, opt din cauza schimbării gazonului și două din cauză că am fost sancționați de Federație. Am returnat bani pentru abonamente, am plătit amenzi record, am investit în infrastructura de la Oradea, am închiriat nocturnă acolo, am închiriat stadion la Sibiu și Cluj, și așa mai departe. În această perioadă, echipa a stat aproape permanent în cantonament. Vizavi de SCU, comportamentul lor ne costă multe zeci de mii de euro. Și faptul că vând echipamente contrafăcute creează încă un prejudiciu important pentru club. Încercăm să recuperăm prin instanță toate aceste sume, dar, cum știm, necesită timp, bani mulți și energie. În loc să ne concentrăm doar pe activitatea sportivă, avem și acest „sprijin” din partea SCU, pe care trebuie să îl gestionăm.
JA: Multă lume vă reproşează că nu aţi făcut demersuri pentru obţinerea licenţei pentru Europa. Ar fi fost o pălărie prea mare pentru UTA în acest moment?
Meszar: Anii precedenți am avut licența UEFA. Chiar și anul trecut, când am jucat barajul pentru menținerea în Superligă. Anul acesta, imediat după ce am ieșit din circuitul pentru câștigarea Cupei României, am decis împreună cu domnul Rednic că e mult mai importantă pregătirea din timp a sezonului următor decât a juca baraje peste baraje. Probabil acesta este și motivul pentru care doar trei echipe din zece ale play-out-ului au accesat licența UEFA. Anul trecut am pierdut două săptămâni din pregătirea sezonului din cauza barajelor jucate, iar consecințele s-au văzut în startul acestuia.
JA: A fost Mircea Rednic antrenorul cu care aţi rezonat cel mai bine dintre cei care s-au aflat pe banca UTA-ei în prima ligă ?
Meszar: Nu am avut probleme de colaborare cu niciunul dintre antrenorii cu care am lucrat în acești 12 ani, din Liga a IV-a până în prezent. Și acesta este un motiv pentru care antrenorii vin cu plăcere la UTA. Totuși, domnul Rednic este ceva special, atât pentru noi, conducerea clubului, cât și pentru publicul arădean.
JA: Vă mulţumesc şi vă provoc saptămâna viitoare la o discuţie despre UTA în viitorul sezon.