Sala a fost arhiplină, iar de la moment nu puteau lipsi colegi de-ai lui Axente, precum Biro și Domide, oameni care au fost pe teren la cea mai mare performanță a „Bătrânei Doamne”, eliminarea campioanei Europei, Feyenoord Rotterdam, în anul 1970. Ei au rememorat performanțele „omului orchestră”, așa cum l-a numit Gherghe Vaczi. Dar, au fost și alți invitați, unii veniți chiar de la Timișoara, Ioan Igna și Nicolea Secoșan. Pe lângă aceștia, au mai fost prezenți și vicepreședinții Consiliului Județean, Sergiu Bîlcea și Răzvan Cadar, doi oameni de fotbal, dar și nume care se leagă de UTA: Hristos Metcas, Gheorghe Vaczi, dar și mai tinerii Decebal Grădinariu, Adrian Ungur sau Cristi Păcurar.

Maestru de ceremonii a fost directorul muzeului, Constantin Inel, iar cartea a fost prezentată de Florin Coita. O carte ce se împarte în trei: în debutul ei, Mircea Axente rememorează anii de glorie, 1960-1970, partea a doua cuprinde un interviu cu cel care a fost fotbalist, arbitru și apoi observator, iar partea a treia e rezervată camarazilor săi, care povestesc „bătăliile lor din iarbă”.