„Născut pe 27 iunie 1936 la Bucureşti, a fost remarcat în echipa Metalul chiar de marele Iosif Petschovsky într-un amical direct jucat în Capitală, în noiembrie 1959.
Antrenorul Cibi Braun a avut încredere în flerul lui “Csala” şi, câteva zile mai târziu, Floruț a devenit om de bază în ofensiva Aradului. A jucat la UTA până în 1966, după finala de Cupa României pierdută în fața Stelei s-a întors în București, unde a jucat la Metalul până în 1973.
A devenit apoi antrenor, fiind activ în fotbal până recent, ultima oară era la Juventus București, unde a îndeplinit mai multe funcții.
Ioan Chirilă i-a făcut o caracterizare sugestivă în revista “Sport”: “Este unul din fotbaliştii puțini la număr care joacă în general bine, uneori foarte bine şi niciodată prost”.
În fotografia făcută în aprilie 1966, Emil Floruț e alături de Christos Metskas, bunul lui prieten de la UTA, cel care ne-a şi transmis trista veste.
Odihnească-se în pace!”
Trimite articolul
X
Aschiuta 
Ioan says: Eram copil cand am mers pentru prima data la meciurile UTA-ei si imi amintesc vag ca Florut era renumit pentru suturile lui puternice (“bomba” cum se mai zice) de la distanta, cred ca era stangaci daca nu ma insel. Cam tot in acea perioada un alt bomber de care imi amintesc era Petru Emil de la Stiinta Cluj, devenita ulterior Universitatea Cluj.
Cetatean says: Din pacate, UTA anilor 60-70 nu se poate compara cu echipa actuala “de stransura”. Unde sunt fotbalistii de talia Domide, Axente, Schiopu, Gornea, Birau si asa mai departe, cu care sa te poti lauda si care sa tina la echipa ? Actualii vin un sezon – apoi pleaca.
mircea2 
aradean 
UTA 
