Volumul „Cibi Braun şi Aradul” face referire la începuturile sale de fotbalist la AMEFA, continuând cu aventura din Franţa şi Anglia, iar mai apoi cu revenirea în ţară, unde a ajuns în stafful echipei naţionale a României. A trecut mai apoi pe la Steaua şi Dinamo, după care a fost cooptat, iarăşi ca antrenor al „tricolorilor”.

Cea mai frumoasă perioadă a avut-o însă la UTA, cu care a câştigat o cupă şi un campionat, în anii 1953, respectiv 1954.

Cartea este opera a trei cronicari, Tiberiu Ţiganu, Dionisie Piroş şi Radu Romanescu, ultimii doi preluând frâiele după decesul primului. Dionisie Piroş l-a cunoscut chiar personal pe Cibi Braun şi a încântat asistenţa cu amintirile sale.

Nimic nu era realizabil fără implicarea viceprimarului Levente Bognar, cel care a făcut toate diligenţele pentru ca acest volum să fie editat din bani publici. El a fost felicitat pentru implicare şi implicit realizarea cărţii.

Au mai luat cuvântul, rostind cuvinte frumoase la adresa lui Cibi Braun, Ioan Costin, Pavel Şodinca sau Gheorghe Vaczi. Tatăl ultimului a fost un jucător decisiv pentru Flamura Roşie în ambele trofee câştigate de Cibi Braun ca antrenor. Prima dată, în 29 noiembrie 1953, când a marcat, în prelugiri (min. 112), singurul gol al finalei cu CCA, iar anul următor a deschis scorul în meciul de la Timişoara, cu Locomotiva. S-a terminat 2-0 pentru arădeni (care aveau nevoie neapărat de victorie) şi titlul venea pe Mureş.