ARAD. Lucrurile nu merg așa cum s-a gândit Mircea Rednic. La începutul sezonului a spus că are echipă mai bună decât în precedentul campionat, așa că vrea în play-off. Oare, pe ce s-a bazat? Nu de alta, dar la acea vreme nu avea niciun atacant adevărat în lot, cum nu are nici acum, să recunoaștem. Între timp, rezultatele au dus echipa spre subsolul clasamentului, iar despre play-offul „Puriului” nu are rost să vorbim. Mulți bani din club s-au dus pe multitudinea de jucători aduși sau dați afară, ultimii cerând compensații, dacă tot au fost prostiți că vor juca la UTA. Apropo? Unii jucători cum de au putut ajunge la Arad, deși nu au valoare de Liga I? Și nu sunt puțini, îi vede toată lumea. Cu toate că Rednic ne tot explică, după aproape fiecare meci, că echipa joacă bine, ea a ajuns la două puncte de retrogradarea directă. Din păcate, UTA mai face câte o surpriză, mai câștigă câte un meci, apoi se prăbușește. Apoi, se așteaptă o nouă surpriză. Ca și Omondi, am spune. Face un meci bun, iar apoi șase proaste.
Alt război
UTA a deschis scorul destul de devreme, în min. 18 al partidei cu Universitatea Craiova, iar Andej Fabry s-a pus să facă un gest provocator pentru cei din tribune, imediat ce a marcat. Și-a pus degetul arătător la gură, semn ca lumea să tacă. Probabil, se crede ceva Zeu, a uitat și el că a făcut câte un meci bun și șapte rele. Iar golul, să recunoaștem, a fost facilitat atât de apărătorii olteni, dar mai ales de portarul L. Popescu. Asta, sigur, nu trebuie să știrbească din meritele acelei curse de aproape 50 de metri.
Suntem curioși cum va fi primit slovacul de spectatori la următorul meci de pe „Francisc Neuman”.
Ce e în capul lui Rednic?
Peste toate, mai vine și Mircea Rednic cu câte o „bombă”. Îl înțelegem că e frustrat de rezultate, de locul din clasament, de declarațiile date la startul campionatului, dar are atâta experiență încât să se abțină de la comentarii de genul „vă cumpăr și echipa stadionul dacă vreau”. El crede, probabil, că sunt haioase, dar ele doar jignesc întreaga suflare fotbalistică a Aradului. Ce e, oare, în capul lui? Că nimeni nu-l mai înțelege…
Dani 
Gaboru says: 
