O avem pe UTA în elita fotbalului românesc şi o echipă de baschet feminin cu cel mai galonat palmares din sporturile de echipă. Echipa de fotbal feminin de primă divizie, handbalul şi rugby-ul nu au murit, rezistă, chiar dacă au fost cvasi-ignorate anul trecut de cei care au „pâinea şi cuţitul” în Primărie. Şi în acest ritm, ar putea împărtăşi soarta defunctei echipe de polo, retrasă din Superligă, întrucât primarul Bibarţ le-a dat bani cu o mână şi le-a luat cu alta pe chiria bazinului. Avem şi alte sporturi, tratate cu dispreţ de cei aflaţi, vremelnic, în fruntea administraţiei locale, care scot campioni pe bandă rulantă.

Ce-ţi doresc eu ţie, sport arădean, în 2022? Performanţe. Putere. Ambiţie. Determinare. Sacrificiu. Implicare. Încredere. Speranţă. Susţinere. Motivaţie. Sunt doar zece cuvinte care, coroborate, cu o altă strategie de abordare a sportului de performanţă de către cei din Primărie şi Consiliul Judeţean, ar pune Aradul (şi) mai sus pe harta României şi a lumii. O strategie care ar trebui să aibă la bază argumentul filosofului şi matematicianului grec Pitagora:

„Începutul este jumătatea întregului”.

Întrebarea care se pune este dacă cei care conduc destinele Aradului au capacitatea de a înţelege cât de important e sportul pentru naţiune? Sau vor prefera să se ascundă în spatele pandemiei, că tot e un subiect fierbinte, pentru a-şi vedea nestingheriţi de micile-mari avantaje ale statutului de care (încă) se bucură.