Şi, tot din pricini de facebook, din păcate pentru noi, nu există săptămână în care Aradul să nu ajungă în atenţia presei şi presarilor de la nivel naţional şi să nu se râdă în hohote de noi.

Dacă în urmă cu două săptămâni se făcea mişto de noi că ne tăiam unghiile cu tramvaiul, săptămâna trecută am ajuns cu toţii să fim trimişi să ne dăm bacalaureatul. Dacă acum două săptămâni protagonistul a fost primarul Bibarţ, săptămâna trecută a fost ex-primarul și actualul europarlamentar Falcă. Oficialului de la Bruxelles nu i-a reușit decât din a treia încercare să scrie corect o propoziție simplă: Ghiozdane pentru copiii din Ghioroc! Postarea – Gheozdane pentru copii din Ghioroc! – s-a viralizat, iar după ce toată lumea a comentat, a fost modificată. Gustul amar a rămas.

Și nu doar din cauza propoziției acesteia, ci a zeci de alte cuvinte trântite prost de oficial. Din cauza a sute, mii de alte cuvinte greșit scrise de politicienii arădeni, români, pe facebook, dar și în comunicatele lor. Dar mai ales din pricină că toţi, mai toţi politicienii oraşului, dar nu numai, sunt profesori pe undeva, ne predau nouă câte ceva într-o limbă cunoscută doar de ei. Câțiva își știu limitele și au ales ca activitatea lor de pe facebook să fie gestionată de alții. Nu toți. Cei care cred că sunt pricepuți la orice își gestionează singuri (şi prost) pagina. Dar absolut toți, cei care scriu singuri pentru ei, dar și cei cărora alții le scriu postările, ştiu un lucru și pe acela vor, totuși, să-l facă cât mai bine: știu că trebuie să fie prezenţi non-stop pe facebook, nu contează cu ce. De la Iohannis încoace şi campania lui câştigată pe net, toţi sunt legaţi ombilical de pagina lor de socializare. Atât de mult socializează, încât nu mai au timp să şi muncească. Împart și învârt informații, fie că acestea au sau n-au treabă cu activitatea lor, cu reușitele lor, cu ce ar trebui să însemne administrația și politica, cu limba română.

Dar mai ales ne împart lecții despre tot, lecții de care, ce-i drept, avem dreptul (doar suntem pe facebook) să râdem sau să plângem. Singurul lucru care ni se cere să nu-l uităm e că lecțiile vin de la ei. Școala începe cu ei și acolo se va și termina.

Favorurile pe care învățământul le-a făcut politicienilor, la nivel local, dar și național, copleșindu-i cu titluri, posturi universitare și diplome false, s-au transformat în coşciugul învățământului. Nu politicianul a bătut primul cui, ci chiar sistemul de învățământ din România, cadrele universitare, rectorii, școlile, Academia. Acum, ultimele cuie le bat, în tăcere, dar cu ură, Ciucă, Ciolacu, Cîmpeanu, Iohannis. Mâine, alți câțiva politicieni își vor ascunde doctoratele pentru un timp, dar se vor prezenta sau vor accepta cu plăcere un loc la catedră. Alți câțiva doctori honoris causa vor apărea la orizont, în funcție de trendul politic al momentului.

În timp ce intelectualii țării vor tot scrie scrisori în încercarea de a mai salva ce mai e de salvat din învățământul românesc, iar profesorii vor sta în banca lor așteptând să treacă anul, încă unul cu schimbări radicale, politicienii vor concluziona că oricum nu mai e nevoie de ghiozdane. Facebookul bate școala, iar de pe paginile sale vom ieși cu toți doctori docenţi.

adriana.barbu@informmedia.ro