„Tema este vastă și presupune armonizarea mai multor păreri din domeniul învățământului, Bisericii, medicinii, teologiei cu neliniștile părinților. Au fost câteva voci care mi-au spus că, în acest context, cele mai bune atitudini sunt neimplicarea și tăcerea. Dar sunt pediatru și mamă a trei copii de vârste diferite, iar pasivitatea este echivalentul lașității. Cred că testul de autenticitate al unei generații se manifestă prin păstrarea moralității și transmiterea valorilor generațiilor următoare”, subliniază încă de la început dr. Simona Dumitra.

Cauze și efecte

„Societatea noastră a identificat tardiv o problemă fundamentală și gravă- copiii noștri au activitate sexuală, copiii noștri zămislesc prunci, copiii noștri nu au cunoștințe reale și profunde despre reproducere și concepție, de aici numărul mare de sarcini la adolescente. Soluția propusă este cea de educație, atât de neinspirat, denumită sexuală la minori, ca să bifăm încă un proiect al implicării noastre în Cetate. Să ne simțim onorabili că am rezolvat o tragedie. Pe hârtie. Culmea ipocriziei, ni se pare normal ca o fetiță de 14 ani să înceapă viața sexuală, devenim oripilați doar când ea rămâne gravidă.

Care este cauza că acești copii încep viața sexuală atât de devreme?

Lipsa sprijinului familial, tulburările de atașament, conduite anormale în familie, exemple de promiscuitate la părinți, desene animate violente și explicite, accesul la articole, filme, cărți triviale, considerate capodopere ale e unor minți sofisticate și narcisiste, jocuri pe calculator cu personaje cu alură erotică, pornografie, aluzii cu tentă sexuală în reclame, melodii de succes cu mesaj subliminal, emisiuni cu tentă erotică evidentă, cultivarea unor modele de incultură și indecență, promovarea urâtului ca alternativă la frumos, care devine desuet, depășit, anacronic, etc.

Imagine versus conținut

Absența noastră din viața copiilor noștri a fost umplută cu false valori, iar societatea a devenit una de consum, care cultivă imaginea, nu conținutul. Cauza fundamentală a acestor rătăciri, considerate de anumiți filozofi contemporani, drept evoluționiste și moderne, o reprezintă, cu siguranță, distrugerea rădăcinilor tradițíonale ale familiei și bisericii. Cultivarea unui om independent, sclipitor de inteligent și cinic, autosuficient și anafectiv, care se preocupă predominat de trup – sală, diete, operații estetice, sădirea conceptului de tinerețe fără bătrânețe, adularea propriei imaginii în detrimentul creșterii spirituale sunt forme grotești ale capitulării de la scânteia divină din noi.

Dreptul la cunoaștere

Suntem vinovați? DA!

Are nevoie copilul de educație sanitară sau despre viață? DA.

Copilul are dreptul la cunoaștere și informație, copilul are nevoie de educație care să îi fie de folos ca ființă plenară, cu noțiuni de igienă, de cunoaștere a anatomiei și funcției organelor, a decodificării primelor semne de pubertate, adolescență. Este necesară o cunoaștere personalizată și cu metode delicate inițiate în cadrul familiei și, ulterior, într-un cadru limitat, la școală.

Da, copiii trebuie susținuți în acest demers de părinți, profesori, medici, preoți. Să fim acolo și să îi ajutăm și să îi sfătuim, dar dragostea dintre doi oameni este o taină care nu poate fi devoalată sau deconspirată de experți. Și până la urmă, cine sunt experții, care ar trebui selectați dintre oameni cu moralitate de netăgăduit, cu cunoștințe medicale, psihologice și spirituale, care să vorbească cu delicatețe despre probleme sensibile? Grea fișă a postului.

Medicii din școli

Mizez în acest demers pe colegii din medicina școlară. Parafrazând din Ecclesiastul, toate au un timp al lor – un timp al creșterii și al descreșterii, un timp al înmuguririi și al coacerii, un timp al păcii și al războiului…

Dacă grăbim creșterea mugurelui sau intervenim în planul firesc al deschiderii lui, să nu ne mirăm că fructul este bolnav. Și ce copaci suntem, cu fructe bolnave? Oare nu ar trebui să avem și noi, părinții, lecții de educație despre viață? De ce? Pentru că am eșuat în a ne iubi copiii, adorându-i și considerându-i trofeele existenței noastre. Pentru că am încetat să le spunem copiilor noștri că o relație frumoasă presupune dragoste în primul rând. Că, sub 18 ani, sexul nu aduce beneficii- nici somatice, nici psihice, nici intelectuale. Pentru că lăsăm experți fără copii și neinspirați să ne învețe despre parenting, furându-ne atributele de genitori.

Părinții, educatorii din prima linie

Cred că ar trebui să înțelegem că nu avem nevoie de surogate de părinți pentru copiii noștri. Că noi trebuie să redevenim educatorii lor din prima linie. Când ne-am pierdut moralitatea? Când am demisionat de la misiunea de MAMĂ și TATĂ?

Probabil că atunci când am renunțat să ne rugăm la Dumnezeu pentru copii. Și când am uitat că Iisus Hristos este contemporanul fiecărei generații, mereu prezent și Viu”, transmite dr. Simona Dumitra.