Știu, majoritatea celor care viețuiți în bule, care de care mai elitiste și mai știutoare de politici, campanii, influencing and so on, habar nu aveți cine-i Georgescu. Sau cel puțin habar nu ați avut cine e Georgescu până în urmă cu o săptămână, când a început să vă apară în tik-tokuri, reeluri, sau în comentarii la postările celorlalți candidați. Cum știu că e cam așa? Pentru că și eu sunt o trăitoare într-o bulă, mai mult sau mai puțin elitistă, cert este că bula mea nu s-a întâlnit cu bula votanților lui Georgescu. Pentru că asta e problema cu bulele, ele nu se intersectează decât rareori, iar noi trăim mereu cu impresia că bula noastră e aia mai mare, mai tare, mai educată, mai dătătoare de ora exactă, mai ancorată în realitate, cu mai multe pârghii de analiză socială, politică și de care o mai fi.
În urmă cu două seri, într-o discuție cu oameni, evident, din aceeași bulă, am adus vorba despre Georgescu, exact pe ideea „dar, dacă…”. Oamenii mei au dat a lehamite din mâini, gest acompaniat de un „fii serioasă” apăsat și s-a mers mai departe. Sigur, nu vreau să spun cu asta că m-am așteptat o secundă ca acest Călin Georgescu să treacă de Ciucă sau Geoană, cu atât mai puțin, de Ciolacu, dar am avut o mică „străfulgerare” de moment, pe care am dat-o și eu la o parte, ca toți cei din bula mea.
Aș vrea să vă pot spune că, imediat ce am remarcat o coagulare pe rețelele de socializare, în jurul lui Călin Georgescu, m-am apucat să mă documentez despre om. Doar că, din păcate, nu a fost așa.
Research-ul l-am făcut acuma, pe repede înainte, prin urmare s-ar putea să greșesc, deși nu mult, când spun că nu este decât un George Simion mai matur.
Are o înfățișare plăcută, vorbește cu voce scăzută, îngrijit, educat, inginer-intelectual, nu are apucături de șmecheraș, nu este arogant, dar nici nu se trage de șireturi cu presa și, foarte important pentru țara asta, aproape că nu are intervenție în care să nu facă referire la Divinitate și la spiritul naționalist.
Plecat de lângă Simion, care-l anunța drept posibil președinte de onoare al partidului Alianța pentru România în 2022, Georgescu a învățat să ducă mai departe același mesaj extremist, însă într-o altă manieră. Una mai rasată, mai studiată, mai elegantă. A învățat de la Simion că linia e bună, însă tonul e greșit. A învățat, tot de la Simion, că prezența e pe rețelele noi de socializare, nu e pe facebook, și a mai învățat și faptul că diaspora e mereu nava în derivă.
Una peste alta, Călin Georgescu e o nouă lecție pentru noi, cei pricepuți. O lecție care ne arată că habar nu avem cu ce se mănâncă țara asta. Și ne mai arată cât de puțin știm despre noile forme de comunicare. Atât de puțin încât am devenit irelevanți. Dar asta nu-i bai, baiul e că la fel de surprinși ca și noi sunt marii strategi politici, șefi de campanii, staff-uri, candidați. Bula lor e mult mai periculoasă decât bula noastră. Pentru că îi lasă fără singurul lucru care-i interesează: puterea.
Localnic says: 
Soso says: Sorina Ambrus says:
