De câteva săptămâni (reportajul a fost scris în septembrie – reamintim), de când schelele au „căzut” de pe încă un sfert din fațada imobilului, zeci de arădeni și turiști au început să-i facă iar poze. A început să apară iarăși în fotografii pe facebook, să curgă poveștile despre Aradul frumos pe pagina politicienilor, povești asociate cu fațada renovată a palatului. Și, în timp ce pozele îi făceau dreptate, sufletul său era ambalat frumos și urcat cu grijă într-un microbuz, ca să ia drumul Germaniei. Palatul Földes Kelemen nu mai are farmacie! Mobilierul a plecat în Germania, iar farmacia s-ar putea să nu se mai întoarcă niciodată (sau să se deschidă într-un alt format, mai modern), în casa farmacistului Földes.

Strigătul de ajutor nu l-a auzit nimeni. Nu l-am ascultat nici eu. În timp ce scoteam din buzunarele și așa goale, zeci de mii de lei, ca să acopăr partea mea de tribut plătit fațadei Palatului Földes Kelemen, la parter, superbul mobilier Art Noveau își trăia ultimele lui clipe în Arad, după mai bine de 100 de ani, mulți petrecuți în uitare. Duminică după-masa (prima duminică din septembrie), parcă la umbra weekendului, opera de artă din farmacia care marca clădirea a fost urcată, bucată cu bucată, într-un microbuz. Am trecut așa cum trec de obicei, mereu grăbită pe lângă ea. Doar când am ajuns sus mi-am dat seama că nu mai respir, că imaginea aceea surprinsă cu colțul ochiului e adevărată, că e posibil ca aceea să fie realitatea, oricât de cruntă ar părea. Am coborât din nou și, într-o engleză aproximativă, aproape urlată de turbare, i-am întrebat pe bărbații care goleau farmacia ce fac cu mobilierul, unde îl duc și dacă știu că el face parte din istoria locală. Îl duc în Germania, îl restaurează și… acolo probabil va rămâne (mi-au spus cu greu, unii ferindu-se de mine, unii negând destinaţia finală, de parcă ştiau că acolo se petrece o tragedie locală).

 

Durerea şi resemnarea

„N-ați făcut nimic pentru noi până acum! N-ați scris un cuvânt! Am spus de atâtea ori în ședință că voi vinde! Cum credeți că am reușit să acopăr 25% din valoarea lucrărilor de renovare? Din ce? Din buzunarul meu! Nu mai pot!”, mi-a spus, ieșind de după superba mobilă, dată deja jos de pe pereți, proprietara farmaciei.

Acestea au fost puținele cuvinte disperate pe care mi le-a adresat vecina de imobil, completate de faptul că încă nu a decis exact care va fi viitorul farmaciei, viitor dictat de normele impuse acum în domeniu, în care farmacia veche nu s-ar mai fi încadrat defel, și de durere.

N-am scris nici de mobilierul farmaciei, de mult timp, deși anul trecut îi făcusem poze (cele care ilustrează acum articolul) pentru un material, dar am decis să aștept să se finalizeze renovarea fațadei exterioare. Aveam de gând atunci să scriu despre reabilitare, arhitecţi şi restauratori lăudaţi care au abandonat clădirea, despre cum aceasta ar putea intra lejer, după chinurile (re)facerii, în orice circuit turistic european, cum ai putea include în circuit vizitarea farmaciei, chiar dacă e în proprietate privată, chiar dacă singurii care s-au chinuit au fost actualii proprietari. I-am rugat și pe colegii de la concurență să nu scrie încă despre clădire, până nu va fi gata lucrarea, ca să nu riscăm să plece iar firmele și să rămânem iarăşi cu schelele pe ea, sau chiar și fără schele, dar sigur fără încă un avans în buzunare.

Și, în tot acest timp, în care eu încercam să ascund clădirea de ochii lumii (deși n-ai cum, e prea frumoasă), înăuntru istoria îşi trăia ultimele sale clipe locale. Acum pe geamurile farmaciei scrie pentru toți cei care au ochi să vadă: „De vânzare. De închiriere”.

Strigătele de ajutor

Dar au fost câteva strigăte de ajutor venite din palat. Asociaţia de proprietari s-a adresat Primăriei Arad de câteva ori, ultima dată cu rugămintea de a-şi plăti propria sa datorie faţă de palat. Pentru că Primăria Arad deţine aici un apartament şi, în calitate de proprietar, trebuie să plătească cota sa parte din renovare. N-a plătit-o decât luni, 12 decembrie (!), înaintea Galei Imobilelor Istorice, deşi valoarea lucrării a fost achitată de asociaţia proprietarilor cu luni înainte, pentru că altfel nimeni nu mai lucra. Partea Primăriei Arad a fost suportată de ceilalţi proprietari, deci în mare şi de farmacie, care deţine cea mai mare cotă parte din imobil.

Asociaţia a cerut Primăriei să-şi onoreze obligaţiile ce-i revin faţă de asociaţie – 15.024 de lei, per total:

„Primăria Municipiului Arad deţine în imobil o suprafaţă (…), revenindu-i până la această dată o valoare de plată de 13.051 lei. Suma încasată (de la CARP) a fost de 3.579,77 lei, rămânând o sumă neplătită de 9.471 lei, sumă care a fost acoperită din încasările celorlalţi proprietari. Până la finalizarea lucrării contractate, Primăriei Arad îi revine obligaţia de a plăti suma totală de 15.024 lei, conform graficului stabilit de către Asociaţia de proprietari (lunar, în cote egale, până la data de 15.09.2022). În concluzie vă solicităm: *Plata urgentă a sumelor datorate de către Primăria Arad în valoare de 15.024 lei către Asociaţia de Proprietari Ştefan Cicio Pop nr.16”.

Primăria, doar la final

Cererea a fost adresată la început de martie 2022, iar Primăria a dat în grabă un răspuns clar:

„În cazul executării unor lucrări de reparaţii, primăria restituie Asociaţiilor de proprietari, la finalizarea lucrării, suma aferentă cotei părţi ce îi revine ca şi proprietar minoritar”.

Scurt pe doi: să pună alţii bani pentru Primărie, că ea dă sumele datorate doar la final.

Ba mai mult, în răspuns se şi indica în 9 puncte ce trebuie să facă asociația pentru a primi banii pe care i-a plătit în numele primăriei: să facă o adresă privind solicitarea cotei părți, să depună contractul de servicii/lucrări cu firma care execută proiectul, să depună devizul de lucrări – oferta, factura totală a serviciilor/lucrărilor executate și dovada plății acesteia, să prezinte dovada oricărei plăți efectuate de asociația de proprietari în vederea executării lucrărilor de reparație – avize, taxe pentru obținerea Autorizației de construcție (dacă este cazul) etc., să depună procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor, să indice contul asociației, cont în care ar urma să se vireze banii, numele și numărul de telefon al persoanei de contact și factura referitoare la cota parte.

Mai apoi, după ce toate acestea vor fi depuse, Primăria va lua în considerare să-și plătească partea sa de obligație. Și așa a făcut… în decembrie. Până acum, treaba proprietarilor dacă au decis să pună din buzunarul lor în numele Primăriei! Instituția putea maximum să se laude cu renovările făcute de proprietari pe pagina sa de socializare și cu succesul inițiativei sale de a suprataxa proprietarii care au clădiri degradate. Și au făcut-o într-o luni, în decembrie, în cadrul unei gale organizate, desigur, pe bani mulți.

Chinurile (re)facerii, bătaia de joc a firmelor

În adresa trimisă de Asociația de Proprietari de pe Ștefan Cicio Pop, semnatarii povestesc chinurile prin care au trecut în căutarea unei firme serioase care să execute lucrarea grea a reabilitării monumentului istoric. Le-au reamintit celor din Primărie că firmele au venit și au plecat de aici, că sunt greu de găsit firme care să reabiliteze astfel de clădiri, societăţi care să nu abandoneze lucrarea în prima lună. Le-au reamintit și de strigătul lor de ajutor din 2017, atunci când – abandonată de o firmă arădeană – aceeași asociație a cerut ajutor Primăriei, în sensul prezentării unei liste cu firme atestate să execute lucrări la clădiri monument istoric, dar informațiile primite au fost ridicole: o parte din firmele indicate de instituție erau în insolvență! Au precizat în scrisoare numărul firmelor cu care s-au purtat negocieri pentru reabilitare, firme din Arad, Timișoara, Cluj Napoca, s-au indicat cele trei firme cu care s-au semnat contracte, pe rând, și care au abandonat lucrarea (dar au încasat avansuri), firma cu care se lucrea, atunci, înmartie, la fațada exterioară și care promitea că va finaliza lucrarea. Asociația a pomenit atunci și faptul că „pentru finalizarea reabilitării imobilului mai este necesar a încheia un contract pentru refacerea fațadelor interioare și a calcanelor, oferta de preț primită ridicându-se și ea la aproximativ 60.000 de euro” (contract care a fost încheiat între timp și lucrarea demarată).

După această prezentare a unei lupte aproape imposibil de câştigat cu firmele, decise mereu să-i jupoaie pe comanditari, prezentare pe care aş fi putut-o completa cu detalii şocante (dar pe cine mai interesează trecutul greu al unui imobil reabilitat?!), asociaţia a solicitat Primăriei Arad şi acordarea, din fondurile instituţiei, a unui ajutor financiar asociaţiei, în vederea finalizării reabilitării imobilului-monument istoric. Au indicat în cerere şi costurile care vor urma: peste 200.000 lei – lucrările contractate deja şi alte aproape 310.000 lei – lucrări viitoare. Au amintit în solicitare şi exemplul altor judeţe care sprijină asociaţiile de proprietari cu clădiri istorice, dar și Legea 422/2021, care vorbeşte de monumentele istorice şi le aminteşte tuturor că acestea „fac parte integrată din patrimoniul cultural naţional şi sunt protejate prin lege”.

Nu sunt însă chiar atât de protejate încât Primăria să-şi plătească propriile obligaţii la momentul la care acestea trebuie plătite sau măcar să catadicsească să dea un răspuns serios solicitării. În răspunsul primit, amintit mai sus, se arată doar că Primăria va plăti la final partea de reabilitare care îi revine, dacă asociaţia face cei 9 paşi. Şi a plătit, după ce asociaţia a făcut o serie de paşi, în 12 decembrie 2022.

Un strigăt de ajutor ignorat

În timp ce asociaţia îşi încheia adresa cu precizarea că „din toate aceste considerente solicitarea noastră este justificată în a ne acorda sprijinul financiar necesar pentru a finaliza cu succes reabilitarea clădirii care va fi un reper important din patrimoniul cultural naţional”, Primăria îşi încheia răspunsul uitând de solicitare și precizând doar că „în cazul în care lucrările executate implică obținerea unei autorizații de construire, solicitarea pentru plata cotei părți va fi adresată Serviciului Investiții din cadrul Direcției Tehnice a Primăriei Municipiului Arad”.

Reperul l-au sesizat, însă, trecătorii, care își fac poze cu imobilul de când acesta are tot mai puține schele pe fațadă. Nu-și vor mai putea face poze probabil niciodată, însă, cu mobilierul, vechi de un deceniu, al farmaciei, „ținuta de nuntă” a clădirii de pe Eminescu colț cu Cicio Pop. Și poate, pentru că posibil să nu mai fie nicio farmacie acolo, nu vor ști nici că aici, din 1900, de când s-a ridicat clădirea, la parter, a fost o farmacie. Una de excepție, care crea produse farmaceutice pe care le vindea la Viena și mai departe la Paris și până în America.

Despre palat vom ști cu toții, desigur, ce vedem acum şi ce vom mai găsi pe internet. Dar nu vom mai putea privi Palatul Földes Kelemen așa cum era el până când nu a fost îngropat de neputință, disperare, nepăsare, snobism, ororile comunismului și ale generațiilor următoare de proprietari și decidenți.

Palatul Földes Kelemen

Iată descrierea de pe Arad CityGuide a clădirii monument istoric: „Palatul farmacistului Földes Kelemen de pe strada Ştefan Cicio Pop nr.16, opera arhitectului Milan Tabacovici, a adăpostit şi o farmacie al cărei mobilier, parţial păstrat, este o continuare spre interior a frumosului decor exterior dominat de turnul de colţ şi medalioanele cu patronii medicinei şi farmaciei: Hipocrate, Higiena şi Aesculap. Palatul farmacistului arădean Földes Kelemen ale cărui medicamente și cosmetice erau cunoscute nu doar în Europa, ci și în îndepărtata Americă, uimește și astăzi trecătorii prin frumusețea-i distinctă. Pentru a ține pasul cu moda timpului, Földes Kelemen îl angajează pe Tabakovics Emil în vederea proiectării unei case P+2 în stil secession, cât și a reclamei preparatelor sale cosmetice.

Proiectul viitoarei case, precum și reclama produselor fiind pe placul comanditarului, acesta hotărăște demolarea vechii case a lui Földes P+1 și construirea unui nou edificiu ce va fi finalizat în anul 1900. (…) Amplasat la intersecția actualei străzi Ștefan Cicio Pop cu strada Mihai Eminescu, edificiul, cap de perspectivă al unei importante artere comerciale, este vizibil de la distanță, atrăgând atenția chiar și celui mai grăbit trecător. De mari dimensiuni, cu o decorație floralo-vegetalo-simbolistă și un turn ce se termină cu un viguros boboc de floare, edificiul atrăgea atenția prin noutatea ornamenticii sale. El deschide un nou capitol în arhitectura arădeană și anume cea a artei 1900, perioada florală.

Tabakovics a proiectat nu numai edificiul amintit, ci și mobilierul farmaciei și al laboratoarelor, pavimentul, decorația interioară, etichetele utilizate pe recipiente, cât și reclama farmaciei, fiind astfel un veritabil om-orchestră al începutului de secol. (…)”.

UPDATE

Dintr-o regretabilă eroare, în versiunea inițială a reportajului, chiar în titlu, clădirea monument istoric – Palatul farmacistului Földes Kelemen a apărut prezentată sub numele “Palatul Kelemen”, în pofida faptului că Kelemen este prenumele celebrului farmacist iar Földes numele. Ne cerem scuze tuturor cititorilor noștri pentru „familiaritatea” folosită, aceasta fiind doar o greșeală aparținând autorului materialului, scăpată și la editare.